Femeia la 30 de ani – Honoré de Balzac

Cred ca rabdarea mea legata de cititul clasicilor a murit cand eram in facultate. Au fost doua sute si ceva de pagini chinuitoare rau. Si nu pentru ca era prea profunda scriitura, ci prea plictisitoare. Iar intrebarile lui retorice ma scoteau din minti : “dar oare nu asa simte o femeie care….etc, etc”. 🙄

Ideea cartii e buna si am inteles-o: framantarile femeii care avea mai multe obligatii decat drepturi în ochii societatii si care nu gasea o modalitate de a scapa cu fata curata, ca sa zic asa, dintr-un mariaj neplacut, plin de constrangeri sufletesti.La un moment dat am crezut ca o sa devina chiar palpitanta povestea, dar s-a innecat….la mal. Povestea, nu eroina.  Si de fiecare data cand se petrecea ceva care aducea cat de cat a fericire, autorul baga repede o tragedie, ca nu subliniase indeajuns ce viata grea era in acele vremuri, mai ales pentru femei.

So, pe langa triste si plictiseala maxima, altceva nu am simtit din cartea asta. Mare pacat, subiectul putea fi absolut fascinant. Stiu ca la vremea în care a fost scris, romanul asta a fost o cutezanta, dar un pic de scriere creativa n-ar fi stricat.  Daca aveti toleranta ridicata la clasici, merita o incercare. Daca nu, mai bine va reorientati catre altceva 😉

femeia-la-30-de-ani_1_fullsize

 

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *