La belle epoque – Capsa

mde

Mi-am dorit de mult sa ajung la Capsa, dar mereu ma luam cu altele de facut si nu mai ajungeam. Pana cand, tot vorbind de Casa Capsa si perioada ei de glorie cu colegele de la birou, intr-o seara frumoasa, dupa job, ne-am hotarat sa ii facem o vizita. Si nu am regretat deloc

Fiind din copilarie fascinata de perioada interbelica, Casa Capsa a avut mereu un farmec deosebit pentru mine. Destine si jocuri de putere se faceau si se desfaceau la Capsa, asezonate cu un decor minunat si o mancare pe cinste. Printre clientii sai fideli se numarau Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu si se spunea ca pentru a deveni scriitor, trebuia sa primesti botezul Capsei (poetul Virgil Carianopol). Dar nu lipseau nici politicienii sau diplomatii straini ai vremurilor. O mica “picanterie” ca sa zic asa: “la 1871, obiceiul era ca toata elita Bucurestiului, care ramanea vara in oras, sa vina sa manance inghetata la “Capsa”. “Cucoanele stateau in trasuri insirate de-a lungul trotuarului si erau servite acolo, iar la mese stateau tinerii civili sau ofiterii”.(restul articolului din care am preluat il gasiti aici – click pe verde).

Am ajuns acolo entuziasmate si ne-am indreptat catre cofetarie. Toata cofetaria goala, doar a noastra si ne-am simtit ca si cum faceam parte din obisnuitii locului. Am ocupat o masa si timp de cateva ore ne-am simtit minunat: am ras, am vorbit si ne-am minunat de farmecul inca foarte prezent in toate coltisoarele cladirii. . Decorul m-a incantat maxim: sincer, eu m-am simtit un pic transportata in epoca interbelica, dar cum nu i-as face dreptate prin cuvinte, sper sa conving prin imaginile pe care le voi lasa mai jos.

Servirea a fost prompta si foarte simpatica; am mancat niste prajituri bune de tot- Casa Capsa fiind faimoasa pentru ele: in 1869 aceasta devenind furnizor al Curtii Domnesti (detalii aici – click pe verde); am baut un vin bun si am avut chiar si mini sedinte de fotoshooting, cu ajutorul angajatilor foarte faini. Ne-au lasat chiar sa cutreieram un pic prin locatie si ne-am intors la masa cu zambetul pe buze. Pentru o seara mai speciala, cu un mic farmec din vremurile apuse, un parfum inoubliable de la belle epoque, recomand cu drag cateva ore acolo!

cof

cof

cof

cof

cof

cof

cof

cof

cof

cof

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *