Adopție pisici adulte

Majoritatea oamenilor se topesc după puii de pisici, ghemotoacele alea de la o lună până la un an. Și recunosc că și mie îmi plac de mor, sunt mega adorabili. Însă astăzi pledez pentru adopția celor adulte. De ce? Pentru că puii se adoptă ușor, dar de obicei lumea nu prea se înghesuie să adopte pe cei trecuți de un an.

Eu am avut și pitici de câteva luni, dar am adoptat și doi motani care aveau cam 3 – 4 ani când i-am găsit. Așa că iată câteva motive pro adulți cu coadă:

  • au personalitatea deja formată: știi sigur cum sunt și nu ai surpriza sa se schimbe total peste câțiva ani.
  • sunt mai liniștiți, nu solicita atenția ca zgâtiile cele mici ce nu au nevoie decât de o fracțiune de secundă să facă o boacănă 😂. Sunt mai potriviți din punctul asta de vedere pentru persoanele care nu au timp sau energie sa se ocupe de un mic duracell, care are nevoie de mai multa atenție sau pentru persoanele în vârstă.
  • nu au nevoie de atâta educație ca pentru cei mici. Toate pisicile adulte care au trecut pe la noi (căci am mai și salvat și dat spre adopție) au învățat din prima unde este litiera, unde este mâncarea, culcușul. Nu au făcut stricăciuni prin casă și învață repede regulile.
  • sunt recunoscători. Mi se pare că venind din frig, ploaie, de la un adăpost de animale la propria familie, căldură și mâncare, ca să nu mai zic de mângâieri apreciază mai mult, torc și își arată iubirea necondiționată.

Eu am avut 3 pisici:

  • Un motan negru pe care îl am de când era puiuț și eu eram in ultimul an de liceu/ primul an de facultate: Tomi și care a rămas la ai mei pentru că nu voiam să îl zăpăcesc cu mutări și chirii până să am casa mea. Dar între timp am adoptat un alt pisoi despre care povestesc mai jos, iar Tomi a rămas în continuare la ai mei unde e răsfățat și iubit, pentru că nu suporta alte animale. Dar tot pe ștatul meu de plata este 😂: eu îl duc la veterinar, ii fac comanda de mâncare, ii tai gheruțele și așa mai departe.
Tomi ochi verzi
Prima mea iubire motanească
  • Am dat apoi peste un amărât portocaliu cu gura mare, care mi-a sărit în cale când veneam de la țară, de la bunica. L-am luat în brațe cu gândul să se adăpostească la o curte pentru că ploua și atunci am observat că are codița tăiată sau ruptă, o lăbuța ruptă, ii se vedea osul, o gaură într-un picior. Așa că l-am băgat repede într-o pungă și l-am luat pe tren: știam că la țară nu va supraviețui. La București mi-am lăsat bagajele și m-am înființat direct la un veterinar care i-au salvat viața. Portocală s-a dovedi a fi cel mai blând, iubitor, jucăuș și cu gura mare pisic pe care l-am cunoscut. Deși inițial am zis că are un an, de fapt avea cam 4 ani (more or less), dar rămăsese micuț de statura din cauza stilului de viață pe care îl avusese. A trăit la noi cam 5 ani: timp în care ne-am jucat (îmi fura mereu elasticele de par, eventual chiar din păr 😁), a acceptat cu drag toate animalele aduse în casă, printre care și un câine cu care chiar ajunsese prieten la un moment dat și a fost fericit și iubitor. Din păcate acum câteva luni a făcut o infecție și un blocaj renal. L-am băgat la tratament, am schimbat clinica atunci când am văzut că situația sa nu se îmbunătățește, din păcate, cu toate eforturile făcute, nu am reușit să îl salvam. Încă îmi lipsește și tot ma gândesc ce as fi putut face pentru el mai mult…
Portocală blândul
Ajunsese să se înțeleagă și cu câinele nostru ❤️
Jimmy (stânga) și Porto (dreapta) au fost Best friends câțiva ani
  • Și ultima ediție în familie este tot un motanel pe care l-am găsit în cartier sub o bancă, tremurând cumințel in frig, pe o vreme câinoasă. M-am apropiat de el, iar el a început să toarcă doar pentru că mă uitam la el. Era foarte doritor de iubire și mângâieri. Mi-a părut rău să îl las acolo, tremurând, așa că l-am luat ușurel in brațe și ii l-am adus lui Porto acasă. S-au înțeles foarte bine din prima clipă, Portocală l-a acceptat imediat și Jimmy a fost încântat să aibă un prieten care să îl spele, cu care să se joace. Acum ne-a rămas doar Jimmy (exceptându-l pe Tomi care e la ai mei) care e tare lipicios, torcacios, blând și iubitor.
Jimmy torcaciosul
Jimmy iubește plimbările lungi și poezia 😂

• iar ultima intrare îi aparține unei pisici cu dizabilități. Stăpâna ei a adoptat-o când era deja matură și nu are o lăbuța din fața, iar cealaltă e frântă. Dar e maxim de iubitoare și loială stăpânei ei. 😍 In plus se adaptează destul de bine vieții, majoritatea animalelor cu dizabilități fac asta. Așa că nu spuneți nu unui suflet din cauza asta. 😊

“Iubește-măăă!” 😁
Somnul de frumusețe

Nu regret deloc că erau maturi când i-am adoptat, din contră au fost și sunt niște pisici fix pe sufletul nostru. Nu înțelegeți greșit, nu sunt deloc împotriva adopțiilor de pui de pisica, din contră. Însă am simțit nevoia să pledez și pentru cei maturi, care nu au așa multe șanse să își găsească un cămin pentru că nu mai sunt mici și nu mai sunt percepuți ca fiind adorabili. Merita și ei o șansă. 😻 Dar bottom of line is that orice suflet are nevoie de un cămin iubitor și că cel mai bine este sa adoptăm, nu sa cumpărăm. E păcat să dăm banii pe animăluțe când sunt atâtea suflete care au nevoie de cămin pe stradă sau la adăposturile de animale. #adoptdontshop 😻🤞

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *